Ideea de a avea un sistem „world wireless” a apărut prima dată la începutul anilor 1900. Faimosul om de știință Nikola Tesla, un mare vizionar al acelor vremuri, a vorbit adesea despre posibilitatea de a conecta astfel lumea.
Totul a rămas însă doar la nivel de proiect, dar la începutul anilor 1960 J.C.R. Licklider de la Universitatea MIT a vorbit și el despre crearea unei „rețele intergalactice”. Ulterior s-a creat conceptul de „packet switching”, care permitea transmiterea electronică a datelor. Acesta a fost unul dintre momentele cheie care au dus la inventarea Internetului, așa cum îl știm astăzi.
Pe baza acestui concept, la finalul anilor ’60 a luat naștere ARPANET, care permitea mai multor calcultoare să comunice în aceeași rețea. În anii ’70, Robert Kahn și Vinton Cerf au dat naștere TCP (Transmission Control Protocol), care stabilea și mai bine modelul de comunicare între calculatoare.
Cea mai întâlnită metodă de a accesa Internetul, World Wide Web, a fost inventată în anul 1989 de Tim Berners-Lee. Ulterior, pe 6 august 1991 a apărut și primul site din istorie, la adresa info.cern.ch, ce i-a aparținut tot lui Berners-Lee. A fost momentul care a deschis drumul către o nouă lume. La aproape trei decenii distanță, în lume sunt peste 1.8 miliarde de pagini de Internet, gazduite pe servere performante, iar totul se întâmplă mult mai rapid decât în anii ’90, când și conexiunile la Internet erau mai slabe.
Soluţia de bază era ideea de a face legătura între documente via "hipertext". Hipertext înseamnă, a marca şirurile de text sau alte obiecte şi de a le lega cu alte obiecte, care ar putea fi din punct de vedere fizic la mare distanţă de obiectul original. Când legătura este selectată, cineva poate "sări" la documentul legat. În acest fel este posibil de a lega un număr nelimitat de documente între ele într-o structură web ne-ierarhică. Pentru a putea deosebi aceste documente şi pentru a le regăsi, fiecare are o adresă unică. Aceasta este Unique Resource Locator (URL). URL-urile constau într-un protocol de transmitere (în cazul WWW-ului acesta este Hypertext Transfer Protocol - http), urmat de www (în cele mai multe cazuri) şi de domeniu (de exemplu numele serverului şi numele paginii).
În 1992 în lume existau 10 site-uri Web, dar un pas mare s-a produs în 1993, când numărul site-urilor a ajuns la 130, iar 14.161.570 de oameni erau conectați la Internet. În 1994, anul în care a apărut Yahoo, numărul site-urilor avea să ajungă la 2.738, iar în 1997 s-a trecut de 1 milion de site-uri și peste 120 de milioane de oameni conectați la Internet. Google, cel mai popular motor de căutare din lume, a apărut în 1998, iar Wikipedia, cea mai cunoscută enciclopedie online, în 2001. Thefacebook, așa cum se numea la început platforma de socializare, a luat naștere în 2004, iar un an mai târziu s-a lansat și YouTube. În prezent sunt peste 1.8 miliarde de site-uri web în întreaga lume, însă mai puțin de 400 de milioane sunt active.
Potrivit datelor disponibile, în octombrie 2020 în jur de 4.66 miliarde de oameni au acces la Internet, iar 4.14 miliarde de oameni sunt activi pe social media. Mai exact, mai bine de jumătate din populația de pe glob, care este estimată la 7.8 miliarde de oameni. Jumătate din traficul de pe Internet este făcut în Asia, în timp ce în lume există site-uri web în peste 200 de limbi. Cele mai întâlnite sunt cele în engleză, chineză, rusă, germană și japoneză. Cel mai accesat site din lume este Google.com, urmat de YouTube.com, Facebook.com și Twitter.com.
Forma generala a unei adrese se internet este http://www.numelesitului.tip, unde tip poate fi:
Prefixul HTTP:// ( Hypertext Transfer Protocol ) din adresa unui site stabileste modul in care calculatorul dvs se va pune de acord cu serverul de unde solicitati date. Acest protocol este implicit.